Mediator. Medierea in malpraxisul medical

Folosirea medierii in rezolvarea cazurilor de malpraxis medical ofera multe beneficii, dar popularizarea scazuta a acestei metode alternative in randul medicilor, spitalelor si avocatilor lor sau companiilor de asigurari, a creat foarte putine oportunitati de intelegere si aplicare a acestei proceduri. Apeland la mediere, nu numai ca scad costurile generate de un proces in instanta care ar putea aduce pacientului un potential rezultat, dar creeaza o practica pentru spitale, in a preveni ca situatii similare, care ar putea duce la un astfel de proces, sa fie evitate.

Medierea presupune nu doar prezenta unui mediator in calitatea lui de tert specializat, impartial si neutru care ajuta partile aflate in conflict sa negocieze o solutie unanim acceptata, ci si concursul conducerii spitalelor, al administratorilor acestora, al medicilor si al asiguratorilor, atragerea in aceasta procedura a avocatilor care vad in mediere o oportunitate in rezolvarea problemelor, si bineinteles compasiunea celor implicati si chiar imbunatatirea actului medical. Nu este obligatoriu ca partile sa ajunga la un acord si pot apela in continuare la solutionarea cauzei in fata instantelor judecatoresti.

Prin procedura medierii partile se afla permanent in control fata de obiectul conflictului. Pacientul poate fi despagubit intr-un timp mai scurt decat dupa ani de procese in instanta. Si, foarte important, in mediere nu se administreaza probe. Chiar daca, prin mediere partile nu pot fi puse in situatia anterioara, medierea creeaza cadrul in care se poate ajunge la o intelegere amiabila. In realitate, medierea se confrunta cu o problema majora, aceea de a castiga acceptul tuturor celor implicati in cazurile de malpraxis medical.

Consider ca, cel mai important aspect este prezenta medicului la mediere. In unele cazuri este posibil ca simpla prezenta a medicului in procedura de mediere, sa satisfaca nevoile pacientului, pentru ca astfel ar demonstra respectul si compasiunea fata de suferinta acestuia.

De cele mai multe ori, avocatii medicilor motiveaza programul incarcat al clientilor lor pentru a explica absenta acestora. Altii afirma faptul ca nu vor sa-si expuna clientul unei agresiuni verbale din partea pacientului sau a reprezentantilor acestuia. Cred ca acest rationament priveaza atat medicul cat si pacientul de oportunitatea vindecarii morale, a compasiunii si iertarii, de repararea unei relatii si bineinteles de o comunicare reala.

Uneori, pacientul nu asteapta decat scuze sincere atunci cand apreciaza ca s-a produs o eroare medicala si multi medici ar face-o, dar atat medicii cat si avocatii lor sunt retinuti in a face astfel de declaratii de teama ca asemenea sustineri ar putea fi folosite ulterior impotriva lor. Ei bine, confidentialitatea procedurii de mediere si insesi prevederile cuprinse in legea medierii inlatura aceasta temere.

Apreciez in continuare ca lipsa medicului sau a reprezentantului institutiei medicale in mediere limiteaza inclusiv oportunitatea acestora de a intelege ca prin explorarea diverselor canale de comunicare oferite de procedura de mediere aceste situatii se pot preveni in viitor si implicit pot duce la  imbunatatirea actului medical.

Exista state in care medierea in malpraxisul medical este procedura obligatorie inaintea instantei de judecata. Aceasta obligativitate nu ingradeste accesul la justitie si nu incalca principiul voluntar al medierii ci mai degraba ar trebui privita ca o inovatie in procesul de intelegere a nevoilor si dificultatilor de comunicare ale oamenilor.

Medierea inseamna in primul rand incredere si acceptarea responsabilitatilor. Toti cei care intra in mediere isi fac auzite nevoile de catre toti cei implicati. In fapt, oamenii vin in mediere nu pentru a pierde sau a castiga ci pentru a incerca sa-si rezolve problemele. Polaritatea din biroul de mediere este opusul celei dintr-o sala de judecata.

Prin mediere se incurajeaza comunicarea intre parti ceea ce poate aduce o mai buna concluzie. Medicii ar trebui sa se simta confortabil in mediere pentru ca, prin natura profesiei sunt, daca vreti, vindecatori. Este doar o vindecare privita dintr-o alta perspectiva.

Desigur, medierea nu este panaceu universal. Fiind o procedura alternativa a rezolvarii conflictelor, cu caracter confidential, abordarea fiecarui caz va fi unica si nu poate fi privita ca tratament general, aplicabil tuturor.

Exista anumite perceptii care duc la respingerea medierii si le voi exemplifica pe cele mai des intalnite: pacientul considera ca ar putea castiga mai multi bani in instanta, sau ca procesul de mediere va fi condus doar in avantajul unei singure parti sau pur si simplu ca intrarea in procedura de mediere este un semn de slabiciune. Medierea este o alternativa la instanta si nu un substitut al acesteia.

Medierea presupune si prezenta asiguratorilor la masa medierii. In prezent, in Romania, asiguratorii se confrunta si ei cu o problema majora, valoarea primelor de asigurare. Asigurarea de raspundere civila profesionala a medicilor, personalului medical sau a institutiilor sanitare este perceputa ca o obligatie legala, ca o taxa si drept urmare aceste asigurari de raspundere profesionala se incheie pe sume minime, care intr-un caz de malpraxis concret sunt insuficiente in acoperirea daunelor cerute de pacient. Pe de alta parte, este adevarat ca pana acum societatile de asigurari au platit un numar redus de despagubiri pacientilor prejudiciati, dar nu pentru ca nu ar exista cazuri de malpraxis sau pentru ca politele de asigurare ar contine excluderi care ii exonereaza, ci pur si simplu procesul in instanta de judecata este extrem de laborios si presupune ani de zile pana cand instanta da un verdict.

In contextul viitoarei reglementari, prezenta companiilor de asigurari la masa medierii, alaturi de medici, avocati si pacienti, devine indispensabila in cazurile de malpraxis medical din mai multe ratiuni practice: in primul rand, pentru ca atat medicii cat si pacientii depind de companiile de asigurari, iar intelegerea dintre ei poate fi restrictionata de lipsa de acceptare a procesului de mediere si implicit a acordului de catre asigurator, si in al doilea rand, pentru ca asiguratorul este cel care detine controlul financiar asupra intelegerii care rezulta la masa medierii din relatia medic-pacient.

Consider ca liantul care poate aduce toate partile la mediere si care poate conduce la acceptarea acesteia este comunicarea; comunicarea intre medic si pacient in urma unui potential caz de malpraxis medical, intre medic si institutia medicala in care isi desfasoara activitatea si nu in ultimul rand intre medic si asigurator.

Daca pentru medic si avocatul lui, sau pentru pacient si familia acestuia am aratat care ar fi beneficiile acceptarii procedurii de mediere, sa vedem de ce ar trebui asiguratorul sa intre in mediere. Iata cateva avantaje: solutia aleasa prin intelegerea partilor nu este una impusa de un judecator, ceea ce va conduce la o colaborare si pe viitor intre medic si compania de asigurari; valoarea despagubirilor este una negociata si agreata, nu una impusa de o instanta de judecata (si as dori sa va dau un exemplu: printr-o cerere de chemare in judecata pacientul poate pretinde despagubiri in valoare de un milion de euro, pe cand intr-o procedura condusa de un mediator nevoile pacientului pot fi exprimate in sensul “doresc o compensatie care sa acopere pierderea sau vatamarea suferita”, fara a determina o suma, ceea ce ar deschide calea unor negocieri pentru o valoare posibila, reala si justa, proportional cu nevoile si posibilitatile tuturor partilor implicate.

Alt aspect important este faptul ca medierea este o procedura confidentiala ceea ce inseamna ca scuzele sincere si compasiunea medicului pentru pacient sunt admise fara a se aduce atingere imaginii profesionale a medicului sau a fi considerat un semn de slabiciune al acestuia, lucru care poate rezulta intr-o compensatie non-monetara, situatie imposibila in sedinta publica in fata instantei.

Si nu in ultimul rand, apelarea la mediere, pe langa faptul ca reduce stresul economic si emotional al unui proces, este si o solutie la o problema tehnica cu care se confrunta societatile de asigurari atunci cand inregistreaza o cerere de despagubire. Este vorba de rezervele pe care trebuie sa le constituie cu contravaloarea despagubirilor pretinse si care diminueaza eronat si pentru o lunga perioada de timp (uneori ani de zile) capacitatea de subscriere a unei companii de asigurari pana la obtinerea unui verdict in instanta. Astfel ca, prin procedura de mediere, atunci cand pacientul trebuie sa fie despagubit pentru suferinta sa, compensatia va fi platita intr-un interval de saptamani, cel mult cateva luni, fara sa afecteze activitatea intregii companii de asigurari.

Introducerea procedurii de mediere in viitoarea Lege a Malpraxisului Medical este menita sa incurajeze intelegerea amiabila intre toate partile implicate intr-un timp relativ scurt, rolul mediatorului fiind in primul rand acela de a-i ajuta sa ajunga in posesia tuturor informatiilor care sa conduca la o evaluare corecta a cazului.

sursa: juridice.ro

www.decalex.ro

0724417920

Cristian Deca