PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

– institutie care a suferit unele modificari prin Noul Codul Civil;
– reglementata in articolele 2.500-2.544, care constituie dreptul comun in materia prescriptiei extinctive.

DISPOZITII GENERALE
– obiectul prescriptiei extinctive – ceea ce se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul
prevazut de lege, este dreptul material la actiune;
– drept la actiune = dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita
prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.
Prescriptibilitatea dreptului la actiune
Sunt supuse prescriptiei extinctive:
– drepturile la actiune avand un obiect patrimonial, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel;
– alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor, in cazurile anume prevazute de lege.
Imprescriptibilitatea dreptului la actiune

Dreptul la actiune este imprescriptibil in urmatoarele cazuri:
1. in cazurile prevazute de lege;
2. ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi
limitat in timp;
3. drepturile privitoare la :
– actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;
– actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
– actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
– actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, daca obiectul sau il constituie fie
stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii in termenul
prevazut de lege.
Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii
– odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind
drepturile accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel;
– in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre
aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau
alta dintre prestatiile datorate;
– totusi, aceste din urma dispozitii nu sunt aplicabile in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin
finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.

Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garantata
– prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea
ipotecara, creditorul ipotecar putand urmari, in conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile
ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri;
– aceste dispozitii nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii
ale creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei din
valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat.

Compensatia si dreptul de retentie
Prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de
retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut opune compensarea sau
dreptul de retentie, dupa caz.
Efectele prescriptiei implinite
– prescriptia nu opereaza de plin drept, ci trebuie invocata;
– dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei;
– cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa
ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit;
– recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, precum si constituirea de garantii in folosul titularului
dreptului a carui actiune este prescriptibila sunt valabile, chiar daca cel care le-a facut nu stia ca
termenul de prescriptie era implinit, in aceste cazuri fiind aplicabile regulile de la renuntarea la
prescriptie.

Renuntarea la prescriptie
– nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga;
– se poate renunta la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita.
Felurile renuntarii la prescriptie
– Expresa;
– Tacita – in acest caz, trebuie sa fie neindoielnica, putand rezulta numai din manifestari neechivoce.
Persoanele care nu pot renunta la prescriptie
– cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga.
Efectele renuntarii la prescriptie
– dupa renuntare, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel;
– daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile
dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.
Intinderea renuntarii la prescriptie
– renuntarea isi produce efecte numai in privinta celui care a facut-o;
– nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indivizibile sau impotriva fideiusorilor.

Persoanele care pot invoca prescriptia
1. cel in folosul caruia curge;
– prescriptia poate fi opusa personal sau prin reprezentant, fara ca persoana sa fie tinuta a produce vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta;
– organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu, chiar daca invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.

2. codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii;
– ei pot invoca prescriptia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea;
3. creditorii celui interesat, precum si orice alta persoana interesata.

Momentul pana la care se poate invoca prescriptia
– prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

Regulile aplicabile prescriptiei extinctive
-prescriptia extinctiva este reglementata prin lege;
-este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata
imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescriptibila, sau invers, o actiune declarata
de lege imprescriptibila ar fi considerata prescriptibila;
– cu toate acestea, in limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de
exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul
prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de
intrerupere a acesteia, dupa caz. Fac exceptie drepturile la actiune de care partile nu pot sa dispuna si
nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind
protectia consumatorului.
– termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca
noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia
termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani;
– aceste dispozitii nu se aplica in cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna
si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei
privind protectia consumatorului;
o orice conventie sau clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este lovita de nulitate
absoluta.

! Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita a unei hotarari judecatoresti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, afara de cazul in care acestea din urma ar fi neindestulatoare.