MODALITATI DE EVITARE A INSOLVENTEI

Concordatul preventiv este un contract incheiat intre un intreprinzator si creditorii sai, prin care intreprinzatorul propune un plan de redresare a afacerii sale, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de a depasi impasul in care se afla intreprinderea. Nu se cere un consens al creditorilor; o majoritate de 2/3 este suficienta pentru incheierea contractului.

Mandatul ad-hoc, a doua institutie reglementata de lege, este acea procedura confidentiala prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in vederea realizarii unui acord cu unul sau mai multi creditori pentru a depasi impasul financiar in care se afla intreprinderea.

Aceste doua  instrumente juridice consacra tendinta insolventei de astazi de a avea ca scop primordial continuarea afacerii prin restructurarea si reinserarea acesteia pe piata.

Concordatul preventiv/mandatul ad-hoc prezinta urmatoarele avantaje fata de procedura insolventei:

– nu presupune insolventa in adevartul sens al cuvantului

– se declanseaza numai la cererea debitorului, fiind exprimarea vointei acestuia, nu a creditorilor,

– sunt proceduri confidentiale

– debitorul nu pierde controlul deoarce afacerea sa continua pe perioada celor doua proceduri

– intreprinzatorul este ajutat de un practician in insolventa sa negocieze si sa-si restructureze afacerea

CINE SE POATE FOLOSI DE ACESTE METODE

Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor, cu urmatoarele exceptii:
a) daca impotriva debitorului s-a pronuntat o hotarare irevocabila de condamnare pentru infractiuni economice;
b) daca impotriva debitorului a fost deschisa procedura insolventei cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv;
c) daca cu 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv, debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv;
d) daca debitorul si/sau actionarii/asociatii/ asociatii comanditari sau administratorii acestuia au fost condamnati definitiv pentru anumite infractiuni economice
e) daca membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere ale debitorului li s-a atras raspunderea in temeiul legii insolventei, pentru aducerea acestuia in stare de insolventa;

f) daca debitorul are inscrise fapte in cazierul fiscal, privind organizarea si functionarea cazierului fiscal