Prin Legea nr. 115/2002 se introdusese obligatia ca victima unei infractiuni urmaribile la plângere prealabila sa se informeze in mod obligatoriu cu privire la avantajele medierii aplicabile procesului penal – este vorba de situatiile la care se refera art. 601 lit. g), ce ar fi urmat sa intre in vigoare la data de 9 ianuarie 2013. Termenul a fost prorogat o data prin OUG nr. 90/2012 și apoi inca o data prin OUG nr. 4/2013, iar in final, prin Legea nr. 255/2013, s-a optat pentru eliminarea acestei reglementari.
Așadar, in prezent, in materie penala nu exista obligatia pentru parti de a participe la o şedinta de informare privind avantajele medierii cu privire la conflictul concret, așa cum exista in materiile ne-penale. Prin urmare, indeplinirea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii in materie penala pentru conflictul concret ivit intre parti ramâne strict la latitudinea partilor.
Și totuși, aspectele legate de medierea in cadrul procesului penal sunt aduse la cunoștinta partilor prin doua proceduri distincte:
a) organul judiciar este tinut sa faca o prezentare generala a avantajelor folosirii medierii, in temeiul art. 6 din Legea nr. 192/2006 – este de remarcat insa ca neindeplinirea acestei obligatii este lipsita de sanctiune, ceea ce lipsește de eficienta aceasta reglementare.
b) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege, este prevazut in mod expres de noul Cod de procedura penala pentru: suspect (art. 78), persoana vatamata (art. 81 alin. 1 lit. i), inculpat (art. 83 lit. g), partea civila (art. 85 alin. 1) și partea responsabila civilmente (art. 87 alin. 1). De aceea, la inceputul primei audieri, organul judiciar este obligat sa ii aduca acest drept la cunoștinta: suspectului/inculpatului (art. 108 alin. 2), persoanei vatamate (art. 111 alin. 2 lit. b), partii civile şi partii responsabile civilmente (art. 112 alin. 2 lit. b). Cât privește sintagma „cazurile permise de lege” aceasta se refera atât la infractiunile urmaribile la plângerea prealabila ori cele pretabile la impacare (art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006) sau al infractiunilor sanctionate cu amenda ori inchisoare de cel mult 7 ani (art. 318 alin. 1 și alin. 3 Cpp), cât și la latura civila a oricarei infractiuni (art. 23 alin. 1 Cpp și art. 67 alin. 1 din Legea nr. 192/2006).
In concluzie, in procesul penal, partile nu au obligatia de a se informa cu privire la medierea penala, insa aceasta obligatie de a efectua informarea fata de parti revine organului judiciar – lucratorul de politie judiciara, procurorul, judecatorul.
sursa: www.cristidanilet.wordpress.com
www.decalex.ro