AVOCAT COMERCIAL. RECUPERARI CREANTE

AVOCAT CIVIL : CONTESTATIE TERGIVERSARE PROCES
26 februarie, 2013
Inmatricularile in Bulgaria valabile doar 30 de zile
27 februarie, 2013

Introducere
Recuperarea creantelor se poate dovedi a fi un proces dificil aproape pentru orice afacere, indiferent de domeniul de activitate; insa, pe langa nelinistile produse de sistemul juridic roman, precum si pe langa lipsa unei intelegeri adecvate a protectiei juridice acordate creditorilor in baza legilor in vigoare, a face afaceri si, mai mult, a avea creante in Romania devine mult prea intimidant pentru cele mai multe societati – in special in vremuri tulburi din punct de vedere economic. Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru ce instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori, iar prezentul articol descrie tocmai instrumentele juridice aflate la dispozitia creditorilor pentru recuperarea creantelor lor.

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.

Incepand din 15 februarie 2013, cand a intrat in vigoare Noul Cod de Procedura Civila, ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, pe langa modalitatile clasice de reucperare a creantelor in instanta, a fost reglementata si posibilitatea recuperarii de creante prin mediere.
Partile stabilesc un acord prin care se achita datoriile fara a ajunge in fata instantei. Procedura concilierii directe nu mai este reglementata in NCPC.

ORDONANTA DE PLATA SI PROCEDURA SPECIALA DE RECUPERARE A CREANTELOR CU VALOARE REDUSA
Ministerul Justitiei reglementeaza prin ordinul 359/2013 aprobarea formularelor utilizate in procedura cu privire la cererile de valoare redusa prevazuta de art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila .
Analizand acest text de lege rezulta ca pentru creantele care nu depasesc o anumita valoare si anumesa nu depaseasca suma de 10.000 de lei.
Deci pentru creante care nu depasesc aceasta suma recuperarea se va face in baza formularului pus la dispozitie reclamantului si cuprinde toate informatiile ncesare cu privire la litigiu.Parerea noastra este ca acest formular corespunde realitatii economice de astazi, el fiind in mare parte o copie a formularului de ordonanta europeana de plata pus la dispozitie de Uniunea Europeana pentru recuperarea creantelor in cazul in care firmele au parteneri din alte state member UE.
In principiu procedura cu privire la cererile de valoare redusa este o procedura scrisa. Cu toate acestea,se poate solicita prin formularul de cerere sau intr-o etapa ulterioara, organizarea unor dezbateri orale. De asemenea, si instanta poate dispune infatisarea partilor, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar. Aceste modificari privind procedura scrisa vor grabi astfel finalizarea litigiului dedus judecatii, intrucat de cele mai multe ori dezbaterile nu faceau altceva decat sa intarzie sentinta.
De altfel si paratul beneficiaza de un formular special pentru apararile pe care le va formula dar art 1029 alineat 4 arata ca acesta nu este obligat sa foloseasca acest formular putand raspunde prin orice alt mijloc aadecvat. Acesta va transmite apararile in termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata.
Un alt aspect important este faptul ca la suma de 10.000 de lei nu se iau in calcul dobanzile si penalitatile acestea calculand-se separat prin rubrica speciala din formular.
Potrivit art 1026 NCP aceasta procedura nu este obligatorie ci reclamantul are dreptul sa opteze intre aceasta procedura si cea de drept comun.
In cazul in care din diverse motive cererea nu poate fi solutionata potrivit acestei proceduri, instanta judecatoreasca are obligatia de a informa partile in acest sens, iar, daca reclamantul nu isi retrage cererea, aceasta va fi judecata potrivit dreptului comun.
Interesant de punctat este faptul ca din reglemetarea acestei proceduri nu rezulta si valoarea taxei de timbru, care in cazul celor doua proceduri instituite prin OG 119/2007 si OUG 5/2001 era de 39 de lei.
La art 1013 din NCPC este prevazuta procedura ordonantei de plata care se aplica creantelor certe lichide si exigibile rezultate din obligatii constatatate printr-un contract. La o analiza mai amanuntita a textului rezulta ca procedura nu se poate folosi decat in cazul obligatiilor izvorate dintr-un contract. De asemenea prevederile se aplica si in cazul contractelor cu statul si alte autoritati contractante precum reprezentante ale altor state member UE. Astfel procedura se poate folosi si in cazul contractelor de achizitie publica.
Art 1014 instituie doua proceduri prin care creditor la informa debitorul despre somatie si anume, fie prin executor judecatoresc fie fara executor judecatoresc prin scrisoare recomandata cu continut declarant. Punctam ca nu este obligatorie folosirea unui executor judecatores. Prin somatie debitorul este instiintat ca in termen de 15 zile sa isi execute obligatia.
In cazul in care dupa aceste 15 zile debitorul nu a achitat, creditorul are dreptul sa introduca actiunea la instant competenta sa judece cererea in prima instanta.
Potrivit prevederilor NCPC nedepunerea intampinarii poate fi considerate de instanta ca o recunoastere de datorie.
Articolul 1021 precizeaza ca instanta in hotararea pe care o emite va stabili si termenul de plata care va fi cuprins intre 10-30 de zile de la comunicarea acesteia.
Se mai prevede ca ordonanta de plata va fi emisa in maxim 45 de zile de la introducerea cererii daca debitorul nu contesta creanta.
Impotriva hotararii se poate face cerere in anulare . Cererea in anulare nu suspenda de drept executarea ci aceasta va fi putea fi incuviintata la cerere numai dupa depunerea unei cautiuni

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite in scopul solutionarii amiable a problemei. Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele ce atesta creanta creditorului, si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire. Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta.

Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere, pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.

La fel ca si in cazul ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei ce face obiectul litigiului.

Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 39 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 10 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.

Cel mai mare avantaj al procedurilor urgente este tocmai acest caracter urgent, ce permite judecatorului in cauza sa dea o solutie intr-un termen de aproximativ 2-3 luni – text NCPC solicita instantei sa dea o solutie in 90 de zile.

Pe scurt, dezavantajele procedurii generale sunt reprezentate de cuantumul ridicat al taxei de timbru si de durata intregii proceduri (prima instanta, apel si recurs), ceea ce face ca un asemenea proces sa dureze uneori 2-3 ani inainte ca instanta sa dea o decizie definitiva si irevocabila. Pe de alta parte, procedura generala ar trebui utilizata, in locul somatiei ori ordonantei de plata, atunci cand creditorii au nevoie de mai mult decat inscrisuri pentru a-si dovedi creanta (de exemplu, depozitii ale martorilor ori ale expertilor). Totusi, atunci cand exista dovezi suficiente privind faptul ca respectiva creanta este certa, lichida si exigibila, creditorii pot recurge la una dintre cele doua proceduri urgente, in locul procedurii generale greoaie si indelungate, prevazute de codul de procedura civila

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *