Timbrul de mediu si taxa emisii poluante. Noi cereri de sesizare a CJUE

Vreme de aproape 6 ani, din noiembrie 2007 si pana in ianuarie 2013, instantele de contencios fiscal si-au luat in serios rolul de prime instante europene, in ceea ce priveste eterna si fascinanta problema a taxelor percepute cu ocazia primei inmatriculari a vehiculelor in Romania. A existat o jurisprudenta de calitate in privinta taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, care a condus la eliminarea reglementarii incompatibile cu dreptul european. Mai timid, cel putin in unele variante, taxa de poluare a fost declarata incompatibila cu art. 110 TFUE chiar si inainte de pronuntarea hotararilor in cauzele Tatu si Nisipeanu. La data pronuntarii hotararii in afacerea Irimie, multe instante acordau deja dobanzi fiscale contribuabililor. In fine, pentru toate instantele era evident ca reglementarea „suspendata” a taxei pentru emisii poluante era incompatibila cu dreptul european, astfel incat ordonanta in afacerile reunite Ciocoiu si Campean n-a creat vreun shift al jurisprudentei fiscale nationale.

Dimpotriva, variantele asupra carora Curtea de Justitie a Uniunii Europene inca nu s-a pronuntat – taxa pentru emisii poluante aplicabila, in temeiul Legii nr. 9/2012, in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013, respectiv timbrul de mediu stabilit prin Ordonanta de Urgenta nr. 9/2013 – nu par sa fi starnit interesul instantelor nationale. Nu exista pana in prezent, din cunostintele noastre, nicio hotarare care sa trateze problemele reale puse in discutie in aceasta problema. Unii colegi magistrati scriu pe bloguri ca n-au de gand sa admita vreo actiune de acest tip, cel putin pana la momentul in care instanta europeana ar decide altfel. Nici macar cererile de suspendare formulate in asteptarea solutiei Curtii in afacerea C-76/14, Manea nu sunt admise, „motivarea” fiind una de maidan: contribuabilii pot solicita revizuirea hotararilor irevocabile, daca se va constata ca reglementarea nationala contravine dreptului european. In privinta cererilor de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, cu exceptia celei din afacerea Manea, solutiile sunt de respingere a cererilor de dinainte de a fi formulate. Nu sunt adeptul teoriei conspiratiei, dar jurisprudenta „unitara” a instantelor de contencios fiscal in acest sens are putine explicatii plauzibile: (i) li s-a atras atentia judecatorilor sa o lase mai moale, pentru a pastra intacta o sursa de venituri a bugetului; (ii) toate cererile sunt stupide si nu pun in discutie probleme reale, care sa merite o sesizare; (iii) reglementarea nationala e atat de „clara”, incat compatibilitatea ei cu dreptul european se vede si de pe Luna; (iv) exista o mica incercare a magistratilor de a temporiza dezvoltarea unui contencios in materie, din considerente ce tin strict de volumul lor de munca.

In acest context potrivnic dreptului european – mai ales in conditiile in care o hotarare extrem de limpede a Curtii de Justitie, cea pronuntata la 19 decembrie 2013 in afacerea C-437/12, X, este ignorata de toti magistratii – pentru avocati si justitiabili singura solutie este aceea de a incerca noi sesizari ale Curtii de Justitie prin intermediul intrebarilor preliminare. Cateva demersuri pendinte pot fi amintite in acest sens:

Pe rolul Tribunalului Bihor se afla, din februarie 2013, patru dosare ce privesc actiuni in restituirea unor taxe pentru emisii poluante (dosarele nr. 2022/111/2013, 2023/111/2013, 2024/111/2013 si, respectiv, 2025/111/2013). Toate cauzele ar putea fi solutionate prin aplicarea jurisprudentei X intrucat autoturismele au fost pentru prima data inmatriculate anterior datei aderarii, iar in Romania nu au existat pana la 1 ianuarie 2007 taxe percepute cu ocazia primei inmatriculari a vehiculelor. Prin urmare, taxa reziduala incorporata in valoarea autoturismelor este 0, iar orice cuantum al taxei pentru emisii poluante mai mari ca 0 la inmatricularea in Romania conduce la concluzia existentei unei discriminari si deci a unei incalcari a art. 110 TFUE. Avand insa in vedere faptul ca jurisprudenta Tribunalului Bihor este vadit nefavorabila – toate actiunile fiind respinse mecanic – s-a propus sesizarea cu urmatoarele intrebari preliminare:

Intrebarea nr. 1. Taxa pentru emisii poluante, reglementata prin Legea nr. 9/2012, forma in vigoare in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013 si perceputa pentru inmatricularea in Romania a unui autoturism anterior inmatriculat intr-un alt stat membru, este compatibila cu dispozitiile art. 110 TFUE, in conditiile in care ea este intotdeauna mai mare decat valoarea reziduala a taxei incorporata in pretul unui autoturism similar inmatriculat in Romania anterior datei de 1 ianuarie 2007?

Intrebarea nr. 2. Taxa pentru emisii poluante, reglementata prin Legea nr. 9/2012, forma in vigoare in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013 si perceputa pentru inmatricularea in Romania a unui autoturism anterior inmatriculat intr-un alt stat membru, este compatibila cu dispozitiile art. 110 TFUE, indiferent de data inmatricularii anterioare, in conditiile in care:

– taxa este datorata intotdeauna pentru autoturismele anterior inmatriculate intr-un alt stat membru si pentru care se tenteaza inmatricularea in Romania;

– taxa este datorata doar potential pentru autoturismele din parcul auto national sau doar pentru o parte din autoturismele din parcul auto national?

Intrebarea nr. 3. Taxa pentru emisii poluante, reglementata prin Legea nr. 9/2012, forma in vigoare in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013, este compatibila cu principiul „poluatorul plateste”, asa cum a fost aceasta interpretat inclusiv prin par. 60 al hotararii din 7 aprilie 2011 in afacerea Ioan Tatu?

Intrebarea nr. 4. In situatiile in care determinarea compatibilitatii taxei pentru emisii poluante cu dispozitiile art. 110 TFUE implica o comparatie intre valoarea taxei percepute in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013 si valoarea reziduala a taxei incoporate in pretul unui autoturism similar celui pentru care s-a achitat taxa pentru emisii poluante, sarcina probei faptului ca taxa pentru emisii poluante nu depaseste valoarea reziduala a taxei incorporate in pretul unui autoturism similar revine autoritatilor fiscale nationale (eventual anterior perceperii taxei) sau proprietarului autoturismului obligat la plata taxei?

La nivelul Tribunalului Arad, solutiile sunt aceleasi. Putine sunt actiunile care au „scapat” nerespinse, fiind suspendate pana la pronuntarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene in afacerea Nicula. Or, dupa cum am spus demult, sesizarea din afacerea Nicula era inutila si privea cu totul alte chestiuni (un formalism excesiv al Curtii de Apel Alba-Iulia si o persistenta inutila a Tribunalului Sibiu in a trimite intrebari preliminare, chiar si cu privire la chestiunile evidente). Jurisprudenta X, desi evocata, n-a starnit pana acum interesul magistratilor sectiei de contencios administrativ si fiscal. Prin urmare, inainte de Craciun se pregateste si „sacrificarea” actiunilor ramase pe rol. Tocmai de aceea, in doua dosare aflate pe rol cu termen la 27 noiembrie 2014 (dosarul nr. 758/117/2014 si dosarul nr. 759/108/2014), reclamantii au formulat cereri de sesizare a Curtii de Justitie, cerand verificarea compatibilitatii timbrului de mediu cu dreptul european, prin intermediul unor intrebari similare:

Intrebarea nr. 1. Timbrul de mediu, reglementat prin O.U.G. nr. 9/2013, si perceput pentru inmatricularea in Romania a unui autoturism anterior inmatriculat intr-un alt stat membru, este compatibil cu dispozitiile art. 110 TFUE, in conditiile in care acesta este intotdeauna mai mare decat valoarea reziduala a taxei incorporata in pretul unui autoturism similar inmatriculat in Romania anterior datei de 1 ianuarie 2007 (datorita faptului ca anterior datei de 1 ianuarie 2007 in Romania nu se percepeau taxe cu ocazia primei inmatriculari a vehiculelor in acest stat)?

Intrebarea nr. 2. Timbrul de mediu, reglementat prin O.U.G nr. 9/2013, si perceput pentru inmatricularea in Romania a unui autoturism anterior inmatriculat intr-un alt stat membru, este compatibil cu dispozitiile art. 110 TFUE, indiferent de data inmatricularii anterioare, in conditiile in care:

– taxa este datorata intotdeauna pentru autoturismele anterior inmatriculate intr-un alt stat membru si pentru care se tenteaza inmatricularea in Romania;

– taxa este datorata doar potential pentru autoturismele din parcul auto national sau doar pentru o parte din autoturismele din parcul auto national?

Intrebarea nr. 3. Timbrul de mediu, reglementat prin O.U.G. nr. 9/2013, este compatibil cu principiul „poluatorul plateste”, asa cum a fost aceasta interpretat inclusiv prin par. 60 al hotararii din 7 aprilie 2011 in afacerea Ioan Tatu?

Intrebarea nr. 4. In situatiile in care determinarea compatibilitatii timbrului de mediu cu dispozitiile art. 110 TFUE implica o comparatie intre valoarea timbrului perceput cu incepere de la 15 martie 2013 si valoarea reziduala a taxei incoporate in pretul unui autoturism similar celui pentru care s-a achitat timbrul de mediu, sarcina probei faptului ca timbrul de mediu nu depaseste valoarea reziduala a taxei incorporate in pretul unui autoturism similar revine autoritatilor fiscale nationale (eventual anterior perceperii taxei) sau proprietarului autoturismului obligat la plata taxei?

In opinia noastra, solutiile din aceste dosare ar trebui urmarite cu interes, eventualele incheieri de respingere a cererilor de sesizare publicate si comentate. Dezbaterea ne-ar putea lamuri: exista o conspiratie impotriva justitiabililor sau intr-adevar legislatia nationala e construita pe principiul „poluatorul plateste” si nu ridica nicio problema prin raportare la art. 110 TFUE?

sursa: www.juridice.ro

www.decalex.ro

office@decalex.ro

0311077550