Procese clauze abuzive. CJUE a statuat, ratele se vor plati la cursul din momentul contractarii. Decizia CJUE in cauza C-26/13

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dat publicitatii miercuri, 30 aprilie 2014, in cauza C-26/13, Kásler si Káslerné Rábai referitoare la Directiva 93/13/CEE si, mai precis, la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevazute in contracte de imprumut ipotecar incheiat in valuta garantat printr‑o ipoteca.

Curtea a declarat ca:
1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretat in sensul ca:
Termenii „obiectul principal al contractului” nu acopera o clauza, cuprinsa intr‑un contract de imprumut incheiat in moneda straina intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, precum cea in discutie in litigiul principal, in temeiul careia pentru calcularea ratelor imprumutului se aplica cursul de schimb la vanzare al acestei valute, decat in cazul in care se constata – ceea ce revine in sarcina instantei de trimitere sa verifice avand in vedere natura, economia generala si prevederile contractului, precum si contextul sau juridic si factual – ca respectiva clauza stabileste o prestatie esentiala a acestui contract care, ca atare, il caracterizeaza; Astfel toti cei care au astfel  de contracte cu bancile trebuie sa actioneze aceste institutii financiare in instanta

De asemenea CJUE a mai statuat ca o astfel de clauza, in masura in care cuprinde o obligatie pecuniara a consumatorului de a plati, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale monedei straine, nu poate fi considerata ca cuprinzand o „remuneratie” al carei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestatii efectuate de imprumutator sa nu poata face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13. Astfel ratele vor fi achitate la cursul din momentul contractarii. Riscul financiar neffind suportat de consumator. Solutia este pertinenta in conditiile actuale.
2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, in ceea ce priveste o clauza contractuala precum cea in discutie in litigiul principal, cerinta potrivit careia o clauza contractuala trebuie redactata in mod clar si inteligibil trebuie inteleasa ca impunand nu numai ca respectiva clauza sa fie inteligibila pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci si ca contractul sa expuna in mod transparent functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine la care se refera clauza respectiva, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat acest consumator sa poata sa evalueze, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste.
3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, intr‑o situatie precum cea in discutie in litigiul principal, in care un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator nu poate continua sa existe dupa eliminarea unei clauze abuzive, aceasta dispozitie nu se opune unei norme de drept national care permite instantei nationale sa remedieze nulitatea clauzei respective prin inlocuirea acesteia cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv.

In urma acestei decizii va creste numarul rpoceselor avand ca obiect clauze abuzive in contractele de creditare. Ceea ce trebuie inteles este ca primul pas pentru rezolvarea diferendului este medierea intre client si banca. In proportie de 90% dintre banci participa la mediere, iar in urma acesteia intervine un acord partial intre client si banca. Clientul fiind astfel pus sub protectia legii  fata de abuzurile bancii chiar incepand cu acest moment

Cristiana Florea

Legal Adviser

office@decalex.ro

www.decalex.ro