Principalele forme pe care le îmbracă contractul de fiducie

Obligativitatea medierii
17 ianuarie, 2013
DECALEX ANUNTA UN NOU SUCCES IN DOMENIUL RECUPERARII DE CREANTE PRIN METODA MEDIERII
22 ianuarie, 2013

Principalele forme pe care le poate imbraca contractul de fiducie: fiducia-garanţie şi fiducia-gestiune.

  1. I.                   Fiducia-garanţie

Unul dintre avantajele pe care le aduce  instituţia fiduciei este posibilitatea partajării unor active ale fiduciarului, instituindu-se o segmentare a patrimoniului în două sau mai multe mase patrimoniale distincte.

Divizarea patrimoniului prin crearea mai multor mase patrimoniale are ca efect şi scindarea creditorilor, deoarece aceștia nu vor putea urmări decât bunurile în legătură cu care s-a născut dreptul lor de creanță (art. 786).

In domeniul bancar in ceea ce priveste finanțările de exemplu, utilizarea acestui instrument a redus exponențial expunerea și riscul instituțiilor creditoare. De exemplu, în cazul insolvenței societății debitoare, bunurile fiduciare nu sunt afectate, banca neintrând în concurs cu alți creditori. De asemenea, din momentul transferului proprietății de la constituitor către fiduciar, creditorii personali ai constituitorului nu mai pot executa silit aceste bunuri, cu excepţia cazului în care dețin o garanţie reală asupra bunurilor în discuție a cărei opozabilitate să fi fost dobândită anterior constituirii fiduciei sau în situația în care au obținut o hotărâre judecătorească de desființare sau de constatare a inopozabilității contractului de fiducie.

În cazul fiduciei-garanţie, debitorul transferă creditorului său un bun în scopul garantării rambursării împrumutului acordat. Debitorul este constituitorul, iar creditorul, fiduciarul. Menționăm că nu este necesar ca debitorul-împrumutat să întrunească și calitatea de constituitor, aceasta putând fi deținută și de un terț, similar cu situația terțului constituitor al unei garanții reale. De asemenea, instituția financiară creditoare poate să fie doar beneficiarul fiduciei, iar calitatea de fiduciar să fie deținută de altcineva.

În fiecare caz fiduciarul primeşte un bun cu titlu de fiducie pe care îl va deține în proprietate pentru garantarea unei datorii, bun pe care acesta urmează să-l transfere beneficiarului menționat în cadrul contractului de fiducie la finele perioadei contractuale.

Constituitorul (debitorul) va fi și beneficiarul fiduciei, însă transmiterea bunului de către fiduciar la finalizarea contractului de fiducie va fi condiționată de achitarea de către debitor a tuturor obligațiilor rezultate din contractul de credit a cărui executare s-a garantat prin instituirea fiduciei. Neîndeplinirea acestei condiții va atrage, la finalul contractului de fiducie dobândirea în proprietate în mod definitiv a bunului adus drept garanție de către creditorul obligației garantate care poate să fie chiar fiduciarul, în cazul în care acesta întrunește și calitatea și creditor, sau poate să fie un terț, în ipoteza în care creditorul este o entitate distinctă față de persoana fiduciarului. Aşadar, creditorul obligaţiei garantate va fi la rândul său beneficiar, pentru ipoteza neachitării la scadenţă.

Fiducia cu titlu de garanție vizează cheltuielile legate de întreţinerea, impozitul, și asigurarea bunurilor aduse drept garanție, cheltuieli care pot fi reglementate în cadrul contractului de fiduciei ca revenind exclusiv constituitorului.

Un alt beneficiu il reprezinta situatia in care valoarea bunului excede valoarea obligațiilor garantate ale debitorului, iar acesta nu îşi achită datoriile, este evident că debitorul-constituitor nu va putea fi ținut pentru mai mult decât datorează.

  1. II.                Fiducia încheiată în scop de gestiune

Prin constituirea unei fiducii-gestiune, constituitorul își separă o parte a patrimoniului în scopul de a-și asigura venituri constante pe o anumită perioadă de timp din administrarea/gestiunea unor active excluse, cel puțin temporar, din sfera dreptului de gaj general al creditorilor.

Acest tip de contract poate fi utilizat cu succes și în domeniul imobiliar, context în care constituitorul procedează la externalizarea gestionării unor active imobiliare către fiduciar.

Fiducia-gestiune va reprezenta un veritabil instrument de management al activelor, in acest sens, fiducia ar putea fi utilizată ca instrument de cooperare între societăți comerciale, între instituții financiar-bancare sau, pur și simplu, sub forma unui cont fiduciar, care va permite constituitorului să depună fonduri destinate unui anumit scop.

Fiind vorba despre o masă patrimonială distinctă, implicaţiile sunt foarte mari în relaţiile de afaceri: va avea contabilitate separată, va fi impozitată şi taxată separat, creditorii nu vor putea urmări decât activele din masa patrimonială fiduciară, răspunderea fiduciarului va fi limitată la acel patrimoniu, iar răspunderea constitutorului pentru celelalte afaceri ale sale nu va putea atinge patrimoniul afectat fiduciei.

Pe parcursul derulării contractului de fiducie se pot face plăți către beneficiar, reprezentând profiturile generate în urma administrării bunurilor, atâta vreme cât acest aspect este reglementat în mod expres în cadrul contractului.

 
http://www.decalex.ro
http://www.blog.decalex.ro
http://decalex.ro/forum/
office@decalex.ro
0724.417.920

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *