Conditiile acordarii termenului de gratie la executarea hotararii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, pentru a putea beneficia de un termen de graţie sau de o eşalonare la plată a obligaţiilor stabilite prin titluri executorii, în condiţiile stabilite prin O.U.G. nr. 4/2011, instituţia publică trebuie să facă dovada că a întreprins toate măsurile care se impun pentru efectuarea unei plăţi voluntare şi că a fost în imposibilitate să achite debitul datorat. În speţă, instituţia publică nu a dovedit că neexecutarea obligaţiei de plată s-a datorat lipsei de fonduri, astfel că simplele afirmaţii ale acesteia în sensul că i-au scăzut veniturile şi că există pe viitor posibilitatea intrării acesteia în incapacitate de plată nu constituie argumente temeinice pentru admiterea cererii. De asemenea, Înalta Curte a mai precizat că, în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi, fiind de neconceput ca dreptul creditorului să dobândească un caracter incert şi imprevizibil, care ar putea afecta chiar substanţa acestuia, atât timp cât nu s-au oferit explicaţii rezonabile. (Decizia nr. 624/2012 prounţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acordarea unui termen de graţie pentru executarea hotărârii judecătoreşti)