AVOCAT MALPRAXIS: MALPARXISUL MEDICAL

Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, defineste malpraxisul la articolul 642, ca eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

Raspunderea civila a personalului medical

Prin personal medical se intelege medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale.

Raspunderea civila a personalului medical este reglementata prin Titlul XV din cadrul Legii nr. 95/2006.

Conform prevederilor legii, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.

De asemenea, personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor  privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale.

Mai mult, se raspunde civil si pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei atunci cand personalul medical depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.

Pe de alta parte, raspunderea civila nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii.

Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale

Unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:
a) infectiilor nosocomiale( infectie dobandita de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta afectiune) cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.

Totodata, unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, raspund civil si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.

Mai mult, unitatile sanitare si producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacientilor in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de garantie/valabilitate, conform legislatiei in vigoare.

Situatii in care personalul medical nu poate fi acuzat de malpraxis

Personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii:
a) cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite;
b) cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

Personalul medical, obligat sa incheie o asigurare de raspundere civila

Legea nr. 95/2006 obliga medicii sa incheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical, iar omisiunea incheiereii acesteia se sanctioneaza cu suspendarea dreptului de practica, sau, dupa caz, suspendarea autorizatiei de functionare.

Potrivit legii, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane care se constata ca au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical.

Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca si pentru cheltuielile de judecata, persoanei sau persoanelor pagubite prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vatamarea corporala ori decesul

Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, in cazurile in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.

In caz de deces, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care au solicitat acestea.

Mai mult, despagubirile se acorda si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat, desi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala impunea aceasta interventie.

Totodata, drepturile persoanelor vatamate sau decedate prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate se pot exercita si impotriva persoanelor juridice care furnizeaza echipamente, instrumental medical si medicamente care sunt folosite in limitele instructiunilor de folosire sau prescriptiilor in asistenta medicala calificata, conform obligatiei acestora.

Despagubirile nu se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei cand asistenta medicala s-a facut in interesul partii vatamate sau a decedatului, in lipsa unei investigatii complete ori a necunoasterii datelor anamnezice ale acestuia, datorita situatiei de urgenta, iar partea vatamata sau decedatul nu a fost capabil, datorita circumstantelor, sa coopereze cand i s-a acordat asistenta.

Totodata, recuperarea prejudiciilor se poate realiza in urmatoarele cazuri:
a) vatamarea sau decesul este urmare a incalcarii intentionate a standardelor de asistenta medicala;
b) vatamarea sau decesul se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;
c) atunci cand vatamarea sau decesul se datoreaza atat persoanei responsabile, cat si unor deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicala in care s-a acordat asistenta medicala sau ca urmare a neacordarii tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative in vigoare, persoana indreptatita poate sa recupereze sumele platite drept despagubiri de la cei vinovati, altii decat persoana responsabila, proportional cu partea de vina ce revine acestora;
 d) asistenta medicala a partii vatamate sau a decedatului s-a facut fara consimtamantul acestuia, dar in alte imprejurari decat cele mentionate mai sus.

Majoritatea firmelor de asigurare incheie contracte care exclud daunele morale de la despagubire.

Acordul informat al pacientului

Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament cu potential de risc, dupa explicarea lor de catre medic, pacientului i se solicita acordul scris.

Medicii sunt raspunzatori atunci cand nu obtin consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia, cu exceptia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernamant, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita situatiei de urgenta.

Obligativitatea acordarii asistentei medicale

Conform articolului nr. 652 din Legea nr. 95/2006, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au obligatia sa acorde asistenta medicala unei persoane doar daca au acceptat-o in prealabil ca pacient.

Acestia nu pot refuza sa acorde asistenta medicala/ingrijiri de sanatate pe criterii etnice, religioase si orientare sexuala sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.

De asemenea, au obligatia de a accepta pacientul in situatii de urgenta, cand lipsa asistentei medicale poate pune in pericol, in mod grav si ireversibil, sanatatea sau viata pacientului.

Criteriile de acceptare ca pacient, aprobate prin ordinul Ministerului Sanatatii nr. 482/2007, sunt urmatoarele:
a) metoda de preventie, diagnostic, tratament la care urmeaza sa fie supusa persoana in cauza sa faca parte din specialitatea/competenta medicului, medicului dentist, asistentului medical/moasei;
b) persoana in cauza sa faca o solicitare scrisa de acordare a asistentei medicale, cu exceptia cazurilor in care persoana este lipsita de discernamant sau a situatiilor de urgenta medico-chirurgicala. Solicitarea va fi pastrata in fisa medicala sau, dupa caz, intr-un registru special;
c) aprecierea medicului, medicului dentist, asistentului medical/moasei ca prin acordarea asistentei medicale nu exista riscul evident de inrautatire a starii de sanatate a persoanei careia i se acorda asistenta medicala. Aprecierea se face dupa un criteriu subiectiv si nu poate constitui circumstanta agravanta in stabilirea cazului de malpraxis

Trei modalitati prin care se reclama un caz de malpraxis

Persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis din cadrul autoritatilor de sanatate publica judetene, Colegiului Medicilor din Romania sau direct instantei, pe cale civila sau penala.

1. Sesizarea Colegiului Medicilor

In statutul Colegiului Medicilor din Romania(CMR) abaterea disciplinara este definita ca fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul depus, legile si regulamentele specifice profesiei de medic, Codul Deontologic, prevederile prezentului Statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din Romania precum si orice alta fapta savarsita in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care este de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau a corpului profesional.

Totodata, potrivit aceluiasi Statut, raspunderea disciplinara a medicului nu exclude raspunderea civila, penala, administrativa sau materiala a acestuia .

In cadrul fiecarui colegiu teritorial se organizeaza si functioneaza comisia de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete de 3 membri, abaterile disciplinare savarsite de medicii inscrisi in acel colegiu.

La nivelul Colegiului Medicilor din Romania se organizeaza si functioneaza Comisia superioara de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete de 5 membri, contestatiile formulate impotriva deciziilor comisiilor de disciplina teritoriale.

Reguli procedurale

Actiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

Plangerea impotriva unui medic se adreseaza colegiului al carui membru este medicul. Acesteia i se va da curs  numai in cazul in care contine urmatoarele elemente de identificare:
-numele, prenumele, domiciliul si calitatea petentului;
-numele, prenumele si locul de munca ale medicului impotriva caruia se face plangerea;
-descrierea faptei si indicarea datei cand aceasta a avut loc;
-prejudiciul creat pacientului;
-semnatura petentului.

Plangerea se va depune personal sau prin mandat cu procura ori poate fi trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Nu se vor inregistra plangerile trimise prin fax ori depuse sau trimise in copii.

Primind sesizarea, biroul consiliului decide declansarea sau nu a procedurii disciplinare. De asemenea, biroul consiliului se poate sesiza si dispune inceperea unei anchetei disciplinare si din oficiu.

In baza deciziei biroului consiliului de declansare a procedurii disciplinare, comisia de jurisdictie va informa medicul impotriva caruia s-a formulat plangerea, comunicandu-i o copie a plangerii, si ii va comunica acestuia termenul pana la care poate depune in scris apararile sale si termenul la care se poate prezenta pentru a fi audiat si a formula toate apararile pe care le considera utile.

Dupa cercetarea faptei de catre comisia de jurisdictie profesionala, dosarul disciplinar insotit de propunerea de sanctionare sau de stingere a actiunii disciplinare se inainteaza  comisiei de disciplina a colegiului.

Actiunea disciplinara in fata comisiei de disciplina se sustine de catre comisia de jurisdictie profesionala.

Tipuri de sanctiuni

Dupa audierea medicului impotriva caruia s-a pornit actiunea disciplinara, eventual a unor specialisti in domeniu, a martorilor si a persoanei care a facut plangerea, comisia de disciplina stabileste printr-o decizie una dintre urmatoarele solutii:
a.    stinge actiunea disciplinara daca fapta nu constituie abatere disciplinara;
b.    aplica o sanctiune disciplinara;
c.    stinge actiunea disciplinara daca persoana care a facut plangerea, desi anuntata, in mod nejustificat nu se prezinta la audierea fixata de comisia de disciplina sau nu-si precizeaza in scris pozitia fata de solicitarile comisiei de disciplina ori nu se prezinta la expertiza dispusa in cauza.

In cazul in care se constata abaterea disciplinara , medicului in cauza i se va aplica una din urmatoarele sanctiuni:
-mustrare;
-avertisment;
-vot de blam;
-amenda de la 100 lei la 1500 lei. Plata amenzii se va face in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii disciplinare. Neachitarea in acest termen atrage suspendarea de drept din exercitiul profesiei, pana la achitarea sumei;
-interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medicale pe o perioada de la o luna la un an;
– retragerea calitatii de membru al Colegiului Medicilor din Romania.

La aceste sanctiuni se poate prevedea, dupa caz, obligarea celui sanctionat la efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicala, ori alte forme de pregatire profesionala.

Impotriva deciziei comisiei de disciplina de la nivel teritorial, cel sanctionat poate face contestatie in termen de 15 de zile de la data comunicarii ei.

Contestatia se depune la comisia teritoriala de disciplina care, in termen de 3 zile lucratoare, este obligata ca impreuna cu dosarul cauzei sa o trimita Comisiei Superioare de Disciplina.

Solutionand contestatia, Comisia superioara de disciplina, analizeaza cauza sub toate aspectele iar dupa ascultarea contestatorului si, eventual, administrarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare, poate pronunta o decizie prin care sa anuleze in tot sau in parte decizia pronuntata de comisie de disciplina de la nivel teritorial, daca aceasta a fost nelegal pronuntata, sau poate adopta una dintre urmatoarele solutii:
-aplica una din sanctiunile prevazute de lege;
-respinge contestatia si mentine decizia pronuntata de catre comisia de disciplina de la nivel teritorial;
-respinge contestatia ca nesustinuta daca contestatorul desi anuntata, in mod nejustificat nu se prezinta la audierea fixata de comisia de disciplina sau nu-si precizeaza in scris pozitia fata de solicitarile comisiei de disciplina ori nu se prezinta la expertiza dispusa in cauza.

Sanctiuni aplicate de CMR

Potrivit datelor prezentate pe site-ul CMR, in anul 2008 (pana la data de 1 septembrie) Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania a analizat 103 dosare, in care au fost implicati 118 medici. Sanctiunile aplicate au fost:
– Mustrare: 13
– Mustrare+cursuri de perfectionare: 2
– Avertisment: 8
– Vot de blam: 6
– Amenda: 5
– Amenda+cursuri de perfectionare: 2
– Suspendarea dreptului de a practica profesia pe o perioada de 3 luni: 1

Numarul total de medici sanctionati in anul 2008 a fost de 67.

De asemenea, in anul 2007 Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania a analizat 113 dosare, in care au fost implicati 135 medici, dintre acestia fiind sanctionati 42.

2. Sesizarea Comisiei pentru malpraxis

Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, la nivelul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se constituie Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis.

Comisia poate fi sesizata de persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al acesteia, care se considera victima unui act de malpraxis savarsit in exercitarea unei activitati de preventie, diagnostic si tratament  sau succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis.

In cazul acestui tip de sesizare, reclamantul este obligat sa plateasca o taxa de expertiza ce poate varia intre 1000 si 4000 lei, in functie de complexitatea cazului.

Comisia pentru malpraxis are in componenta reprezentanti ai autoritatilor de sanatate publica judetene si, respectiv, ai municipiului Bucuresti, casei judetene de asigurari de sanatate, colegiului judetean al medicilor, colegiului judetean al medicilor dentisti, colegiului judetean al farmacistilor, ordinului judetean al asistentilor si moaselor din Romania, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al autoritatii de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

Comisia desemneaza, prin tragere la sorti, din lista judeteana a expertilor un grup de experti sau un expert, in functie de complexitatea cazului, insarcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.

In situatia in care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis de catre persoanele care au acest drept, potrivit legii, Comisia stabileste prin decizie daca a fost sau nu un caz de malpraxis.

In momentul in care Comisia a stabilit existenta unei situatii de malpraxis, instanta judecatoreasca competenta poate, la cererea persoanei prejudiciate, sa oblige persoana responsabila la plata despagubirilor.

Despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.

Expertii intocmesc in termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care il inainteaza Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, in maximum 3 luni de la data sesizarii

In cazul in care asiguratorul sau oricare dintre partile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata competenta, in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei.

Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul sesizarii instantei, este confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre persoana care a facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere.

De asemenea, incalcarea confidentialitatii de catre membrii Comisiei sau expertii desemnati de aceasta atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform regulamentelor aprobate.

Pacientii pot reclama un caz de malpraxis direct in instanta

Avand in vedere ca sanctionarea disciplinara nu inlatura raspunderea civila sau penala a celui reclamat, pe langa modalitatile de reclamare prezentate, pacientii prejudiciati printr-un caz de malpraxis se pot adresa direct instantei, pe cale civila sau penala, in functie de gravitatea cazului reclamat.

In functie de natura raspunderii pe care pacientul doreste sa o atraga asupra personalului medical implicat, actiunea promovata poate avea caracter civil sau penal. Atunci cand actiunea in instanta se face pe cale penala, reclamantul nu plateste taxa de timbru iar cand actiunea este deschisa pe cale civila, taxa de timbru se stabileste in functie de cuantumul despagubirilor solicitate.

Taxele de timbru

Taxele de timbru in materie civila se stabilesc proportional cu suma pretinsa de reclamant potrivit dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel:

a) pana la valoarea de 39,00 lei: 2 lei
b) intre 39,01 lei si 388,00 lei : 2 lei + 10% pentru ce depaseste 39 lei
c) intre 388,01 lei si 3.879,00 lei: 37 lei + 8% pentru ce depaseste 388 lei
d) intre 3.879,01 lei si 19.395,80 lei: 316 lei + 6% pentru ce depaseste 3.879 lei
e) intre 19.395,01 lei si 38.790,00 lei: 1.247 lei + 4% pentru ce depaseste 19.395 lei
f) intre 38.790,01 lei si 193.948,00 lei: 2.023 lei + 2% pentru ce depaseste 38.790 lei
g) peste 193.948,00 lei: 5.126 lei + 1% pentru ce depaseste 193.948 lei

Termenul de introducere a plangerii

Plangerea pe cale penala se poate realiza doar in cazul in care fapta care a care a cauzat prejudiciul constituie infractiune.

Conform Codului Penal, plangerea in cazul vatamarii corporale poate fi introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Infractiunea de vatamare corporala este definita in conformitate cu dispozitiile Codului penal drept fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile. In cazul vatamarilor corporale grave (atunci cand sunt necesare mai mult de 60 de zile de ingrijiri medicale sau fapta a avut ca urmare pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei) sau in cazul in care a intervenit decesul pacientului, termenele de prescriptie sunt cele generale prevazute de Codul penal.

In cazul in care cand reclamantul doreste doar obtinerea unor despagubiri va trebui sa se adreseze instantei civile in termen de 3 ani de la data savarsirii prejudiciului.

Despagubiri

In situatia in care Comisia de malpraxis a stabilit existenta unei situatii de malpraxis, instanta judecatoreasca competenta poate, la cererea persoanei prejudiciate, sa oblige persoana responsabila la plata despagubirilor.

Despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili si pe cale amiabila in cazul in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a medicului

Potrivit legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, medicii sunt obligati sa incheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical.

In situatia in care asiguratul, asiguratorul si persoana prejudiciata nu cad de acord asupra culpei asiguratului, cuantumul si modalitatea de plata a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis se vor stabili de catre instanta judecatoreasca.

Prejudiciul se va despagubi de catre asigurator in limita sumei asigurate, in baza hotararii judecatoresti definitive, iar in cazul in care prejudiciul depaseste suma asigurata, partea vatamata poate pretinde autorului prejudiciului plata diferentei pana la recuperarea integrala a acestuia.

Despagubirile se stabilesc in raport cu intinderea prejudiciului suferit.

Acordarea despagubirilor se poate face fie sub forma unei sume globale, fie prin plati cu caracter viager sau temporar si va tine cont de toate cheltuielile efectuate pentru restabilirea sanatatii.

In cazul in care, dupa acordarea despagubirilor, se face dovada unor noi prejudicii avand drept cauza acelasi act de malpraxis, se pot acorda de catre instanta judecatoreasca despagubiri suplimentare.

Despagubirile pot fi majorate de catre instanta in situatia in care partea prejudiciata, ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care au fost stabilite despagubirile, a fost incadrata intr-un alt grad de handicap, ca urmare a actului de malpraxis, si s-a micsorat pensia de invaliditate.

In situatia in care, ca urmare actului de malpraxis, a avut loc pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca, instanta de judecata stabileste, in functie de situatie, modalitatea si cuantumul despagubirilor.

In cazul in care persoana prejudiciata este un minor, cuantumul despagubirilor va fi stabilit de catre instanta, tinandu-se seama de imprejurarile de fapt, de ingrijirile pe care aceasta trebuie sa le primeasca, de cheltuielile si eforturile suplimentare pe care trebuie sa le faca pentru dobandirea unei calificari adecvate starii de sanatate si alte imprejurari ce vor fi stabilite de instanta.

Cazul Ciomu

In 2004, doctorul Naum Ciomu a fost judecat penal, sub acuzatia de vatamare coporala grava, dupa ce, in timpul unei interventii chirurgicale, a sectionat penisul unui pacient.

Totodata, cazul sau a ajuns si in atentia Colegiului Medicilor, care i-a retras dreptul de practica.

In 2006, Judecatoria sectorului 5 l-a condamnat pe Naum Ciomu la un an de inchisoare cu suspendare si la plata unor despagubiri de 125.000 euro.

Atat reclamantul, cat si medicul au fost nemultumiti de decizia instantei si au facut apel.

In 2008, Tribunalul Bucuresti a decis sa majoreze cuantumul daunelor morale catre partea civila J.I., la suma de 500.000 euro.

Totodata, instanta a hotarat ca inculpatul si partea responsabila civilmente , Spitalul ” Dr. Theodor Burghele”, sa plateasca in solidar daunele materiale si daunele morale catre partea civila. De asemenea, Naum Ciomu a fost obligat si la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Mai mult, Tribunalul Bucuresti a mentinut, in mare parte, celelalte dispozitii ale sentintei date de Judecatoria sectorului 5 si a respins ca nefondat apelul facut de Naum Ciomu (sursa informatiilor legate de aceasta speta este pagina de internet a Tribunalului Bucuresti).

sursa:avocatnet.ro

www.decalex.ro

0742297538