Autoritatea parinteasca

Autoritatea părintească sau responsabilitatea părintească (numită și autoritate parentală sau responsabilitate parentală) reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri pe care un părinte le are cu privire la copilul său. Autoritatea părintească include printre altele încredințarea copilului, supravegherea acestuia, deciziile cu privire la religia copilului, la intervențiile medicale, întreținerea și educația copilului. Ea se poate defini ca puterea atribuită părinților prin care li se permite acestora să decidă în privința întreținerii, supravegherii, educației și locuinței copilului. Aceasta putere este destul de vastă, un copil fiind considerat de lege sub autoritatea părinților până atinge vârsta majoratului. Autoritatea parentală comună înseamnă egalitatea drepturilor și îndatoririlor tatălui și mamei în educația copiilor. În condiții excepționale autoritatea parentală poate fi delegată către alte persoane decât părinții copilului

 „Autoritatea părintească” […] constituie cadrul general cu privire la drepturile și îndatoririle părintești privind persoana și bunurile copilului minor, exercitarea autorității părintești și decăderea din exercițiul drepturilor părintești. […] părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, asigurându-i o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală și socială armonioasă. Autoritatea părintească se exercită împreună de ambii părinți, în principiu chiar și atunci când sunt divorțați.”

 Noul Cod Civil reglementează şi situaţii excepţionale, în care instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Astfel, spre deosebire de legislaţia Codului Civil anterior care prevedea faptul că minorul urma să fie încredinţat unuia dintre părinţi prin sentinţa de divorţ, Noul Cod Civil prevede la art. 397 alin. 2 că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide altfel.

Un aspect deosebit de important este acela că, după data de 1 octombrie 2011, persoanele divorţate înainte de această dată vor putea solicita custodia comună a copiilor, chiar dacă aceştia fuseseră încredinţaţi celuilalt soţ prin hotărâre judecătorească. Astfel, Noul Cod Civil prevede la art. 403 că instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului, dacă se schimbă împrejurările iniţiale, acest articol fiind coroborat cu art. 46 din Legea de punere în aplicare a Codului Civil.