Inalta Curte de Casatie şi Justitie a hotarât ca actiunea privind repararea prejudiciului moral cauzat prin vatamarea unor drepturi personale nepatrimoniale are un caracter patrimonial, fiind supusa regulilor referitoare la prescriptia extinctiva (termenul general de prescriptie de 3 ani), prevazute de Decretul nr. 167/1958 (art. 2501 NCC), intrucât drepturile in discutie nu au un caracter intuitu personae, in sensul de a fi inseparabile de individ. In speta, reclamantul a solicitat daune morale pentru suferintele pricinuite tatalui sau, respectiv bunicilor sai cu ocazia deportarii in Transnistria pe motive etnice, in perioada regimului Antonescu. Inalta Curte a statuat ca momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva este cel al caderii regimului totalitar, 1990, an incepând cu care se apreciaza ca au existat garantiile la care se refera art. 6 din CEDO şi anume ca cererile reclamantului vor fi efectiv ascultate de un judecator independent, impartial şi supus numai legii. In aceste imprejurari, Inalta Curte a apreciat ca reclamantul nu a dovedit motivele obiective care au fost de natura a-l impiedica sa exercite actiunea pâna in anul 2011, iar faptul ca a aflat din presa abia in anul 2010 despre posibilitatea de a solicita in justitie acordarea daunelor morale nu reprezinta o cauza prevazuta de lege care sa aiba ca efect suspendarea sau intreruperea cursului prescriptiei extinctive, astfel ca a respins recursul ca nefondat. (Decizia nr. 1583 din 21 martie 2012 pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie şi Justitie având ca obiect acordarea de daune morale).
wwww.decalex.ro
0742297538