Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de persoanele terţe păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.
Legea conferă calitate procesuală pasivă asigurătorului în sensul prevăzut de art.42 alin.2, conform căruia asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare”. Conform art.43 din acelaşi act normativ, despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească. Art.54 prevede că despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în condiţiile art.43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accidente produse prin vehicule aflate în proprietatea persoanelor din România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
Potrivit dispoziţiilor art.29 din Ordinul CSA nr.3107/2004 despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător RCA ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în România”.
Faţă de toate aceste dispoziţii legale, reţinem că ceea ce poate forma obiectul unui astfel de litigiu îl reprezintă despăgubirile asupra cărora se poate realiza acordul tripartit amintit de pârâtă, sau care, în lipsa acestuia, se vor stabili prin hotărâre judecătorească.
În acest sens, instanţa reţine că obligaţia de plată a asigurătorului izvorăşte din contractul de asigurare şi singura condiţie pentru naşterea acestei obligaţii, dacă asiguratul a plătit ratele, este producerea evenimentului asigurat. Susţinerea pârâtei cu privire la condiţia stabilirii vinovăţiei asiguratului nu este întemeiată, deoarece plata despăgubirii se datorează în baza contractului de asigurare şi obligaţia asigurătorului este independentă de vinovăţia asiguratului.
Asigurătorul RCA are obligaţia de a acorda despăgubiri persoanei prejudiciate şi în cazul în care paguba s-a produs prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului” (art.14 alin.2 pct.3). Producerea evenimentului/ a riscului asigurat este atestată de procesul-verbal de contravenţie sub aspectul descrierii faptei şi a urmărilor produse.