Cesiunea contractului in Noul Cod Civil

Intrucat cesiunea contractului lipsea din Codul Civil anterior, pentru preluarea unui contract de catre un tert se utilizau diferite artificii juridice, in special institutia novatiei prin schimbare de debitor. Din punct de vedere practic, problema era ca novatia, nefiind o modalitate de transmitere, ci una de transformare a obligatiei, nu avea cum sa transpuna perfect ideea de cesiune de contract.

Spre deosebire de novatie, cesiunea nu presupune vreo modificare a raportului juridic dintre parti, toate drepturile si obligatiile cedentului potrivit contractului cedat fiind preluate de cesionar. Prin comparatie, novatia presupune intentia de modificare a raportului obligational, fiind inlaturata posibilitatea de a invoca exceptii bazate pe raportul juridic primar si incepand sa curga noi termene de plata.

De altfel, se poate spune ca novatia prin schimbare de debitor era folosita in practica mai ales ca o modalitate – imperfecta – de a obtine efectele unei cesiuni de datorie;  ramane de vazut care va mai fi incidenta practica a novatiei prin schimbare de debitor acum, cand NCC reglementeaza cesiunea contractului.

Conditiile cesiunii de contract

Art.1315 NCC permite cesiunea drepturilor si obligatiilor detinute de una dintre parti (cedent) catre un tert fata de momentul formarii contractului (cesionar), tertul devenind astfel parte in contract si urmand a avea o relatie contractuala cu co-contractantul initial (contractantul cedat).

Conditiile de baza ale cesiunii contractului sunt ca (1) prestatiile sa nu fi fost inca integral executate si (2) contractantul cedat sa consimta la cesiunea contractului.

Asadar, cesiunea contractului poate interveni numai in cazul unui contract cu executare succesiva aflat in derulare sau in cazul unui contract cu executare uno ictu care nu a fost integral executat (de pilda, in cazul unui contract de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate).

O problema speciala poate aparea in cazul cesiunii contractelor incheiate in considerarea persoanei debitorului. Astfel de contracte pot sau nu face obiectul cesiunii in functie de calitatea debitorului in considerarea careia contractul a fost incheiat. Aceasta va fi analizata din doua perspective: una obiectiva (unde calitatea debitorului care serveste la garantarea indeplinirii finalitatii contractuale consta de exemplu, in anumite calitati profesionale obiective, abstracte ale cocontractantului, cum ar fi competenta, experienta, etc.) si una subiectiva (unde calitatea debitorului este una conjuncturala, la contractare contand calitatile umane ale partenerului contractant). Cesiunea contractelor intuitu personae in mod obiectiv va fi posibila cata vreme cesionarul are aceleasi atribute obiective ca si cedentul (in exemplul de mai sus, are aceeasi profesie, experienta etc.), in timp ce contractele intuitu personae in mod subiectiv nu vor putea face obiectul cesiunii, ele fiind incheiate in considerarea unor calitati unice ale debitorului [1].