MALPRAXISUL MEDICAL

Infiintarea unei societati comerciale
4 februarie, 2012
CONTESTAREA AMENZILOR DE CIRCULAȚIE LUATE PE TERITORIUL UNGARIEI
9 februarie, 2012


 

Malpraxisul este un subiect extrem de sensibil pentru profesioniştii din lumea medicală, fiind o temă pentru care este nevoie să se facă mai întâi distincţia între greşeală şi eroare.  Greseala presupune nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care un medic cu aceeasi capacitate profesionala, in aceleasi conditii, le-ar fi respectat. Eroarea este determinata de situatii ca evolutia complicata a unei boli ori simptomatologia atipica, situatii in care orice medic ar fi procedat in aceeasi maniera. Spre deosebire de greseala, eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului.

In Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul Sanatatii se reglementeaza raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice. Malpraxisul fiind definit in art. 642 al legii ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

Raspunderea civila delictuala este generata de obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat de o fapta ilicita. Codul civil reglementeaza la art. 998 – 999 raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, iar la art. 1000 alin. 3 – raspunderea comitentilor (persoanele care directioneaza, indruma si controleaza activitatea altei persoane) pentru faptele prepusilor (persoanele care au obligatia de a urma indrumarile si directivele primite de la comitent). In cazul in care, prin fapta ilicita, au fost incalcate si norme de drept penal, iar fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, in cauza este antrenata si raspunderea penala a persoanei vinovate, alaturi de raspunderea civila.

Pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa existe cumulativ o conduita ilicita, un prejudiciu, legatura de cauzalitate intre conduita culpabila si rezultatul vatamator, vinovatie din partea subiectului actului ilicit si sa nu existe imprejurari sau cauze care inlatura raspunderea juridica.

Desi actele medicale defectuoase nu exclud faptele ilicite comise cu intentie, cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpa, aceasta fiind de cele mai multe ori forma de vinovatie cu care actioneaza personalul medical. Se face distinctie in doctrina intre culpa comisiva (mani-festata in cadrul unei actiuni inadecvate prin imprudenta, nepricepere sau stangacie), culpa omisiva (manifestata in cadrul unei inactiuni prin neexecutarea unei actiuni necesare), culpa “in eligendo”(constand in alegerea gresita a unor proceduri medicale ori in delegarea unei personae necompetente) si culpa “in vigilando”(constand in nesolicitarea unui ajutor, prin neinformare etc.).

In stabilirea formei de vinovatie cu care actioneaza subiectul, este foarte importanta decelarea intre greseala si eroare. Greseala presupune nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care un medic cu aceeasi capacitate profesionala, in aceleasi conditii, le-ar fi respectat. Eroarea este determinata de situatii ca evolutia complicata a unei boli ori simptomatologia atipica, situatii in care orice medic ar fi procedat in aceeasi maniera. Spre deosebire de greseala, eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului.

Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. De asemenea, raspunderea civila este atrasa si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legale privind confidentialitatea, consimtamantul informal si obligativitatea acordarii asistentei medicale, ori in cazurile in care personalul medical isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal, medical cu competenta necesara.

Legea nr. 95/2006 reglementeaza in art. 643 limitarea raspunderii civile, in sensul ca toate persoanele implicate in actul medical defectuos vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia. Aliniatul 2 al acestui text de lege consacra cauzele care inlatura raspunderea civila pentru malpraxis, respectiv faptul ca personalul medical nu este raspunzator pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiunii in situatia in care acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare si in cazul in care actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

Alaturi de personalul medical angajat, raspund si unitatile sanitare, in calitate de furnizori de servicii medicale, pentru prejudi ciile produse pacientilor ca urmare a serviciilor prestate, generate de viciile ascunse ale echipamentelor medicale, ale substantelor medicamentoase si ale materialelor sanitare ori generate de furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor.

In activitateasa, medicul trebuie sa aiba in vedere si sa evalueze si cele mai mici riscuri, dand dovada de profesionalism si actionand cu prudenta. Pentru evaluarea riscului util, este binevenita obtinerea consimtamantului pacientului, dupa o prealabila informare cu privire la riscul pe care il implica un anumit act medical. In acest sens, in Legea nr. 95/2006 a fost introdus la Titlul XV si capitolul III – “Acordul pacientului informat”, care statueaza obligativitatea obtinerii acordului scris al pacientului ce urmeaza a fi supus la metode de preventie, di-agnostic si tratament cu potential de risc, dupa o prealabila informare a pacientului cu privire la diagnosticul, natura si scopul tratamentului, la riscurile si consecintele tratamentului propus, la alternativele viabile de tratament, la riscurile si consecintele lor, la prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.

 Mai multe pe www.decalex.ro

C.J. Cristian Deca

0757.269.874

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *