Avocat civil. Vanzarea locuintelor construite din fondurile statului

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 3 din 18 februarie 2013 (Decizia 3/2013) privind examinarea recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, aflate la data optiunii chiriasului in patrimoniul unei societati comerciale cu capital integrat privat, ca urmare a procesului de privatizare.

1. Obiectul recursului in interesul legii

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, aflate la data optiunii chiriasului in patrimoniul unei societatii comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privatizare.

2. Optica jurisprudentiala

Examenul jurisprudential a relevat ca in practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, cu privire la vanzarea locuintelor construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat aflate la data optiunii chiriasului in patrimoniul unei societati comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privatizare, identificandu-se doua orientari jurisprudentiale.

a) Intr-o prima orientare a practicii, cererile de chemare in judecata au fost respinse, retinandu-se, in esenta, ca prevederile Legii nr. 85/1992, republicata, nu pot fi interpretare ca instituind o obligatie de a vinde aceste locuinte aflate in patrimoniul societatii comerciale cu capital integral privat, intrucat paratele – societati comerciale cu capital privat – au dreptul de a-si administra patrimoniul potrivit scopului si interesului propriu, iar acestora nu le pot fi impuse obligatii fundamentate pe ratiuni de justitie sau de protectie sociala, de a vinde catre chiriasi, in conditiile Legii nr. 85/1992, republicata, locuintele aflate in patrimoniul lor.

O atare obligatie ar institui in privinta titularului actual al dreptului de proprietate o sarcina exorbitanta, contrara dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, si totodata aceste societati comerciale cu capital integral privat ar fi puse in imposibilitate de a-si realiza obiectul de activitate.

In plus, aceste instante au considerat ca nu sunt tinute, in cauzele avand acest specific, de efectele obligatorii ale Deciziei nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite in solutionarea recursului in interesul legii, intrucat prin aceasta decizie s-a statuat doar cu privire la aplicarea Legii nr. 85/1992, republicata, si in acele situatii in care contractul de inchiriere a fost incheiat dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ.

b) Intr-o a doua orientare jurisprudentiala, cererile de chemare in judecata au fost admise cu motivarea ca obligatia de vanzare a locuintelor, instituita de art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, este o obligatie in rem, stabilita de legiuitor in considerarea obiectului la care se refera, iar nu o obligatie in personam, in considerarea subiectului, respectiv a societatii comerciale proprietare a unor astfel de locuinte.

Instantele de judecata au apreciat ca, prin obligarea paratelor la incheierea contractelor de vanzare-cumparare, nu se afecteaza patrimoniul acestora, intrucat, ca efect al subrogatiei reale cu titlu particular, dreptul de proprietate asupra locuintelor va fi inlocuit cu pretul platit de chiriasul cumparator.

S-a mai retinut totodata ca normele de justitie sociala instituite prin aceste prevederi legale, astfel cum au fost calificate prin numeroase decizii ale instantei de contencios constitutional, care a retinut ca limitarea legala a exercitiului dreptului de proprietate este conforma cu dispozitiile art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, nu pot fi inlaturate de la aplicare pentru ratiuni ce tin de structura capitalului social al societatilor comerciale debitoare ale obligatiei de a vinde ori de obiectul lor de activitate.

3. Opinia procurorului general al PICCJ

Procurorul general a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind in acord cu litera si spiritul legii.

4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie:

“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si in consecinta:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, stabileste ca aceste prevederi instituie o obligatie legala pentru societatile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuintele construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992, cu exceptiile prevazute de lege.”

 sursa:juridice.ro

www.decalex.ro

0742297538sta